o amoeba

                                                         marin sorescu
o amoebă

"Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pământul.


De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutând mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentând gheţuri şi vulcani
Şi stricând zilnic o grămadă de munţi.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.

Pământul a răspuns obosit şi grav:
"O amoebă".

Atunci luna a încruntat din sprâncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi a plecat mai departe gândindu-se:
"Fleacuri de-ale bărbaţilor".