journey

un poem descoperit in urma cu mai bine de 15 ani

"...şi voi pleca. Dar pasările vor rămâne, cântând,
şi grădina mea va rămâne,
cu copacu-i verde,
şi izvoru-i rece.

Multe fi vor după amiezele cu cer albastru blând,
iar clopotele vor suna în clopotniţă
aşa cum bat în chiar această clipă.

Oamenii care m-au iubit cândva s-or duce,
şi oraşul va renaşte, mereu altul, în fiece an.
Dar spiritul meu va rătăci mereu nostalgic
prin colţul tainic al grădinii mele în floare."




“El Viaje Definitivo” (The Definitive Journey)



. . . and I will leave. But the birds will stay, singing:
and my garden will stay, with its green tree,
with its water well.

Many afternoons the skies will be blue and placid,
and the bells in the belfry will chime,
as they are chiming this very afternoon.

The people who have loved me will pass away,
and the town will burst anew every year.

But my spirit will always wander nostalgic
in the same recondite corner of my flowery garden.

Juan Ramon Jimenez – translated by Carlos Casteneda in his book Journey to Ixtlan